Dedicand si acest al patrulea articol Festivalului National de Teatru desfasurat la Bucuresti intre 1 si 10 noiembrie, am urmarit, pe de o parte, punerea in evidenta, dincolo de orice indoiala, a importantei unui eveniment major din viata scenei autohtone si, pe de alta parte, extinderea comentariului pe un spatiu suficient de cuprinzator incat sa dea greutate atat laudelor, cat si, mai ales, rezervelor exprimate. E o incercare de a preintampina amaraciunea exprimata candva, conform legendei, de un actor probozit: "Inteleg, bre, sa ma critice, da' numa' in doua randuri?!".
Amaraciune lesne de inteles in cazul unui om obisnuit sa-si duca viata, cu bune si rele, sub reflectoare, in vazul tuturor. Aceasta este si soarta unui director de festival - si inca ce festival! -, indiferent de faptul ca profesiunea lui "civila", aceea de cronicar si publicist, beneficiaza (paradoxal) de o anumita penumbra mediatica.
Nu se poate spune, insa, ca directorul FNT 2008 ar fi "vanat" neaparat o astfel de confortabila pozitie; cautand pe internet o informatie teatrala oarecare, am intrat intamplator pe un link ce trimitea la pagina Critici de teatru romani, pagina care continea doua "intrari": Haig Acterian si Cristina Modreanu. Cum chestiunea devenea pasionanta, am insistat un pic si astfel am ajuns la blog-ul celei de-a doua, de unde am aflat in legatura cu festivalul, printre altele, ca "Vreau sa pun teatrul romanesc intr-o lumina noua", ca "E timpul reafirmarii unui spirit critic taios" si ca "E timpul sa ne recunoastem adevaratele (putinele) valori demne sa intre in teatrul lumii". (Sistez aici publicitatea gratuita si las curiosilor posibilitatea de a afla mai multe prin investigatie personala.) Din asemenea declaratii e greu de presupus ca autorul lor isi doreste discretie; totodata, ele fagaduiesc din partea sa o prestatie specifica - in cazul dat, ca direc
