Avem o lungă, stufoasă şi contradictorie tradiţie în ce priveşte impresiile de călătorie ale străinilor în Principate. Sursa: Sorin Antonescu
Fie că-i debusolăm cu viciile (lenea, hoţia, corupţia, dulcea complacere în fărădelege, libertatea şocantă a moravurilor, moliciunea instituţiilor, dezbinarea, noroaiele, vipia, praful, fatalismul, indisciplina ş.a.m.d.), fie că-i fermecăm cu calităţile (ospitalitatea, plezirismul, fabulosul gastronomic, frumuseţea femeilor şi-a reliefului, îngăduinţa, farmecul tabietliu levantin, nastratinismul etc.), fapt este că am oferit şi oferim un spectacol aiuritor drumeţului occidental, catolic sau protestant, hăt departe fiind noi de seculara lor rânduială în muncă, disciplină, tenacitate, eficienţă, chiverniseală, spirit civic ş.cl.
La lungul şir de mirări ultragiate (în tradiţia Oliviei Maning mai cu seamă) se adaugă acum un cincagenar britanic, Mike Ormsby, scriitor şi muzician cu studii la Cardiff, care a venit prima dată în România în 1994, reporter pentru BBC, fiind apoi, până în 1997, trainer la şcoala bucureşteană a aceluiaşi prestigios post britanic. După 13 ani de colindat prin Asia, Africa şi America, s-a instalat la Bucureşti, s-a căsătorit cu Angela, a colindat România în lung şi-n lat (cu precădere Transilvania), s-a adaptat cu chiu cu vai la circul nostru şi ne-a turnat o carte-oglindă, taman bună de ştreang şi săpun deopotrivă: „Grand Bazar România sau Călător străin updated“ (traducere de Vlad A. Arghir, Editura Compania).
Uşor, uşor, fiecare pagină depliază o experienţă comică sau atroce, grotescă sau revoltătoare (pentru el, căci pentru noi familiarizarea cu dezastrul, inutilitatea protestului şi deznădejdea au devenit a doua natură), de la maşinile care tot dau să-l calce când face jogging până la „omletele de cauciuc“, trecând prin vitezomanie şi claxomanie, prin mormănaşele de
