Aşteptat cu nerăbdare atât de cei mici, cât şi de cei care încă mai au suflet de copil, Moş Nicolae dă startul Sărbătorilor de iarnă. Numele sărbătorii vine de la cel al sfântului celebrat în ziua de 6 decembrie, Sfântul Nicolae. Sân-Nicoară, cum mai este numit în limbaj popular, acesta a existat cu adevărat. Era episcop din Myra şi a trăit pe vremea tiranilor împăraţi Diocleţian şi Maximilian (284-305). După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Myra, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.

Tradiţia de la noi spune că Sfântul Nicolae vine călare pe un cal alb, vestind prima zăpadă, păzeşte soarele, este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Necurat, ajută văduvele, orfanii, pe cei care călătoresc pe mare şi soldaţii. Tot din popor se transmite obiceiul nuieluşei împărţite copiilor neascultători, pentru că, se pare, Sfântul a fost mai degrabă darnic cu pedepsele decât cu recompensele.

Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată. El doar veghează de la fereastră somnul copiilor. Pe cei cuminţi îi răsplăteşte cu daruri pe care le ascunde în ghetuţe, celor răi le dă câte o nuieluşă.

Cea mai cunoscută legendă despre Moş Nicolae este aceea în care, copil fiind, a ajutat trei fete sărace, care nu se puteau căsători pentru că nu aveau zestre. Astfel, într-o noapte, a lăsat o pungă cu bani în ghetele fetei celei mari, iar aceasta s-a putut mărita. Acelaşi lucru l-a făcut, anul următor, cu fata cea mijlocie, apoi cu cea mică.

Deşi aceste poveşti s-au pierdut în modernitate, sau sunt privite cu reticenţă, Moş Nicolae, la fel ca şi Moş Crăciun, sunt aşteptaţi în fiecare an.