Ce mănâncă ei la nuntă?... Păi: curechi cu clisă şi cu ceapă măruntă, mămăligă cu moare, fălci de porc afumate, curechi fiert, lapte acru, păsat, cricală.../ (tocană adică).

Mare ospăţ, cu multă voie bună şi tragere de inimă:

Aşa sta întinse toate bucate

Pe ţelina verde şi ierboasă

înaintea şetrei desfătate;

Toţi oaspeţii şedeau ca la masă

Numai Dârloi, ce era nun mare,

Stând, ura şi bea tot în picioare...

Ah, poete, ruşinos mai eşti! N-ai zis cum am zis eu şi cum zice şi originalul cercetat de acest, mediocru, nu spun, însă, exact, Tălălău... Versiunea adevărată:

- Toţi oamenii şezând la masă

Beau din cur, dar nunul mare

Dârlosul ura şi bea dîn picioare!...

E ce spune şi Erudiţianul: că poetul "s-a ferit a pune cuvântul de ruşine bea din cur, cum zice tot poporul, zicând fără haz... a bea şezând. Iată autocenzura! Şi mai zicem că cenzura...

Nunta se încinge, fără popă, fără religie, care mai mult încurcă.

Ascultând cântările, specialiştii de la subsol îşi dau cu părerea. Filologos, de exemplu, se vede obligat să explice că Epitalamul e o cântare clasică de nuntă şi că Nasone nu-i altul decât Ovid, Poetul roman izgonit pe malul Mării Negre, etc.

Erudiţianul merge şi mai în profunzime... "Şi toate aceste cântări - ne spune el - le-am aflat unsuroase, adică cu multă slobozie (fără perdea, adică) cu mult mai tare decât acestea ţigăneşti, de cari trebuie să-i mulţumim învăţatului Tălălău, iar Tălălău! care le întregi...

E clar... Toată literatura scrisă a avut de pătimit de pe urma unor astfel de editori pudibonzi, nişte obsedaţi, cu subconştientul supraîncărcat.

Nu-i vorba de cercetătorii noştri din... pivniţa umanistă.

,A