Ca să vorbeşti despre artistul Nicu Alifantis poţi începe de oriunde, din orice moment al vieţii. Pentru că el este egal cu sine, ca un cerc vicios. Viciul fundamental al lui Nicu Alifantis este propria muzică.

"Cea mai frumoasă perioadă din viaţa unui muzician e munca în studio, pentru că acolo îţi naşti copilul şi-l faci aşa cum vrei tu" – declara el cu câţiva ani în urmă. Viaţa lui este, de fapt, o permanentă navetă între scenă şi studio, cu mici pauze de viaţă. Atât cât să se alimenteze cu inspiraţie pentru următoarele… drumuri între scenă şi studio.

PE CONT PROPRIU

Nicu Alifantis este permanent "gravid": a compus muzică pentru 12 filme şi peste o sută de piese de teatru, a susţinut peste 4.000 de concerte, a editat 15 albume, a apărut pe alte 17 compilaţii. În paralel (sau complementar) a avut şapte roluri în teatru şi unul în film (Radu Cantacuzino din "Bietul Ioanide" – 1979), a scris o carte ("Scrisori nedesfăcute alăturându-li-se 2 epistole de Emil Brumaru şi Laurenţiu Ulici"), a colaborat cu 42 de teatre şi 48 de regizori… Te-apucă ameţeala de câte cifre se ascund în spatele inefabilei muzici marca Nicu Alifantis! De fapt, toate aceste cifre înseamnă muncă. A muncit de mic şi a câştigat de mic. "Prima oară – declara el prin 2004 într-un interviu apărut în Jurnalul Naţional – am câştigat bani făcând figuraţie într-un film străin care se turna la Brăila: «Aventurile lui Tom Sawyer». Se întâmpla prin 1967. Am primit o groază de bani pentru acea perioadă, 140 de lei. Le-am făcut cadouri părinţilor şi mi-am cumpărat o geantă de voiaj".

Banii l-au făcut liber, dar l-au şi responsabilizat, pentru că şi-a trăit viaţa pe cont propriu şi a trebuit să ia deciziile singur. O şi recunoaşte de altfel: "Faptul că am putut câştiga bani din această meserie este o satisfacţie suplimentară. Mai am şi marele avantaj, spre deosebire