In mahalaua Vatra a Ramnicului Sarat, una dintre periferiile linistite ale acestui targ patriarhal, in zorii unei zile de vara (18 iulie) a anului 1867, a vazut lumina zilei al saselea copil al sotilor Stefan si Sofia Minovici. A fost botezat tot cu numele Stefan, pentru a aminti tatalui sau de strabunul venit din Macedonia sarbeasca, cu aproape saptezeci de ani in urma, Stefan Mina.
La varsta de 7 ani (1875) va pleca la Braila unde, sub obladuirea unchilor sai, va urma cursurile scolii comunale nr.1. La inceputul anului urmator, Stefan primeste vestea mortii tatalui sau, intreaga sa familie mutandu-se la Braila. Pentru a-si ajuta mama, micul Stefan merge duminicile si sarbatorile mari la biserica din mahalaua sa, "unde trage clopotele si bate toaca sau imbracand vesminte de anagnost, ajuta preotului la oficierea slujbei, cantand si in strana, alaturi de paracliser. (...) Cei cativa lei pe care-i aduna astfel ii ducea mamei...".
Aceasta situatie grea va lua sfarsit in 1882, cand intreaga familie s-a mutat la Bucuresti, fiind adusa aici de fratele mai mare, Mina Minovici. Intre timp, Stefan incepuse cursurile de gimnaziu, la Braila absolvind doar trei ani, iar restul la Liceul Sf. Sava din Bucuresti. Dupa absolvirea examenului de bacalaureat, in toamna lui 1887, Stefan s-a inscris la Facultatea de stiinte a Universitatii bucurestene, sectia fizico-chimice. In anul 1889, este rasplatit cu prima sa reusita in plan profesional, fiind numit preparator la cursurile de fizica si chimie, la liceul pe care l-a absolvit, functie in care ramane pana la 1892.
In 1893, Stefan va obtine licenta in stiintele fizico-chimice. In acelasi an, este numit asistent la laboratorul de chimie organica de pe langa Facultatea de chimie. Un an mai tarziu il gasim la Berlin, unde urmeaza cursurile Universitatii "Friedrich Wilhelm", luand contact cu profesori de renume printre
