” Marea deficienţă a legii este cea pe care am sesizat-o de când a fost adoptată de Parlament, şi anume inechitatea. Legea a introdus un consistent element de inechitate prin alocarea mandatelor către oameni care au fost pe locul 2, 3 şi asta încă nu ar fi nici un păcat, dar sunt exemple clare în care candidaţi care au fost pe locul 1 cu 10 mii, cu peste 10 mii de voturi nu au obţinut mandatul, în schimb un candidat de pe locul 3 sau 4 cu 2700 de voturi a obţinut mandatul. Acest lucru decredibilizează din capul locului nu numai sistemul propus, nu mai menţionez de cine, nu numai sistemul este decredibilizat, ci chiar parlamentarul. Mă întreb cum se va duce un parlamentar care a fost pe locul 3 şi a obţinut o brumă de voturi într-un colegiu între blocuri în Bucureşti, când acei oameni ştiu că au dat 10-11 mii de voturi unui alt candidat, iar domniei sale i-au dat doar două mii de voturi, 2700. Cât de credibil va fi acel candidat? De aceea consider că artizanii acestei legi care, repet, reprezintă un pas înainte faţă de sistemul de liste, au acum ocazia să recunoască erorile pe care le-au făcut.

Sigur, toată această construcţie a fost în favoarea unui partid şi asta se vede din diferenţa dintre locurile 1 obţinute de partide şi numărul de mandate. Dar aici avem obligaţia ca o lege, care are un fond bun, dă posibilitatea algătorilor să-şi cunoască parlamentarul şi îl obligă pe parlamentar să fie în contact permanent cu cetăţenii din colegiu. Deci acesta este fondul bun. Legea trebuie urgent modificată. Ori se merge pe varianta alegerii uninominale într-un singur tur şi câştigătorul din colegiu primeşte mandatul, aşa cum este corect, ori se merge pe o variantă care permite o expresie mai profundă a voinţei electoratului dintr-un colegiu şi anume cea pentru care eu am chemat românii la referendum, varianta votului uninominal în două tururi. Inechităţile di