Nu te mai văzusem de ani. în răstimp îmi dădeai câte un telefon şi aşa ştiam că trăieşti. Mă întrebai dacă poţi să aduci pentru revistă poezii, şi parcă te uimeai de răspunsul meu afirmativ. Dar nu veneai la redacţie. Ştiam că suferi, dar nu ştiam de ce anume, cum nici acum nu ştiu. Dispăruse-şi din peisajul aglomerat, după un debut frumos în 1968, în Luceafărul şi Astra, colaborând apoi în revista noastră. Cărţile tale de versuri, cu nişte titluri impresionante pentru anii aceia, Desueta nobleţe (1975), Cavalerul din dreptul soarelui (1979), Leoaica adormită (1984). Citez din succintul text despre tine, din DGLR al Academiei Române: "Volumul de debut [...] celebrează ieşirea din adolescenţă şi relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purităţi. Primele drame existenţiale sunt dramele celor dintâi iubiri şi ale descoperirii incomunicabilităţii în dragoste. Tonul general este dat de convingerea apartenenţei la o genealogie princiară, de sentimentul acut al descendentului zdrenţăros care vinde în talcioc steme regale. Versul este liber... Cel de-al doilea volum sărbătoreşte iubirea. Analiza fină a diferitelor ipostaze ale iubirii se îmbină cu gestul ludic, dar şi cu stări halucinante sau cu dorinţa nestinsă de a transforma vrăjitoreşte lumea. în Leoaica adormită, tematica se diversifică şi procedeele se rafinează... Versurile par născute din Ťvoluptatea unui chin cum apa prefăcută-n vinť. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăieşte în acelaşi timp spaima celui mereu supravegheat." Scriu despre Mariana Bulat: Ulici, Piru, Manolescu, Tuchilă, Grinevici, şi dispare din peisaj, lăsând şi o traducere care apare la Univers, din Aşug Alexer, poet azerbaigean. în fine, apari la redacţia României literare, de fiecare dată cu exorbitante buchete de flori, cu un zâmbet bun şi luminos pe chip şi cu poeme, din care am ales câteva