Consilierii judeteni in frunte cu Simirad nu mai stiu ce sa faca cu banii. S-au trezit cu un buget pe mina si s-au hotarit sa-l sparga repede. Pe cele cinci piste ale Aeroportului International Iasi aterizeaza si decoleaza zilnic cel putin 100 de avioane. Cite unul la fiecare sfert de ora. Numai cei 50 de controlori de zbor din turnul de control stiu cum fac de nici un avion nu se ciocneste din greseala de altul, din cauza traficului extrem de agomerat. Pe autostrada Est-Vest, ambuteiajele sint la ordinea zilei. Cele opt benzi de circulatie pe sens abia reusesc sa preia sutele de mii de automobile si tiruri care tranziteaza zilnic metropola estica a Uniunii Europene. Sutele de milioane de euro absorbite de Iasi din fondurile europene au rezolvat in buna parte, o data pentru totdeauna, problemele de infrastructura ale judetului. Asfaltul pe ulite nu mai este toana unui filantrop din Dolhesti, ci o realitate oriunde ti-ai intoarce ochii. Fintinile au fost astupate, ca nu cumva sa cada cineva in ele. Oricum nu le mai folosea nimeni, pentru ca apa curenta a devenit banala in orice sat. Padurile s-au extins si ajung sa sufoce satele, pentru ca nimeni nu le mai taie. De ce ar face-o, cind tot sateanul are centrala pe gaz in locul perimatelor sobe? Nu trageti in pianist! Imaginea de mai sus nu este un vis, ci o realitate care se vede zilnic prin ferestrele trandafirii de termopan ale biroului presedintelui Consiliului Judetean. O imagine pe care, in anii de mers pe coclaurile judetului, nu am intrezarit-o vreodata, dar pe care Constantin Simirad o vede oricind isi mijeste ochii pe fereastra. Si, mai mult ca sigur, este o imagine reala, nu vreun sat de-al lui Potemkin. Altminteri, nu putem intelege de ce Simirad tine mortis sa-si ridice un mausoleu in Copou. Un nou sediu al Consiliului Judetean, ca incununare a vocatiei sale de ctitor, din care sa priveasca mindru peste jude