Aproximaţii
Vulturii asigură prestigiul solniţelor pe masă
magnetul Polului Sud cultivă deşerturile sahariene
orbirea culege cu migală chipurile rîului
fastuoase funeralii sugîndu-ţi sîngele braţului cum
lipitori
verticala vidului ce-şi sculptează monştrii
labirintul care din obişnuinţă unifică ideile
propoziţia goală pe dinăuntru şi-ndărătnică aidoma
unui nai
clişee exaltate ce-ţi adoră genunchii
solarul vis al mobilei ce-nnoadă fachirii
mări fierbinţi lipite cum plicuri.
Visul
Contorsionatul vis aidoma unui acrobat
îl priveşti îl admiri n-ai ce face
îl laşi să obosească să-şi revină
la figura lui flască obişnuită alcătuit
din aer ploaie vînt.
Ce să mai spui
Ce să mai spui cum să mai
ascunzi somnul în spatele pupilelor
să-ţi pipăi mintea ca pe-un obiect
să lipeşti abţibilduri pe sclipirile muntelui
nădăjduind să-l ascunzi
să-ţi dai obrazul la o parte ca o perdea
ca să fie totuşi pînă la urmă vizibilă
Lumea.
Semn de carte
Îngălbenind cu anii
cum pielea unui bătrîn
oglinda.
Vacanţă
Acest mers migălos ţesut din furnici
aceste lacrimi pentru care-n cele din urmă-ai fost plătit
aceste nume ca un joc de aruncat la ţintă
această pădure paşnică alcătuită din hălci de carne crudă
acest celular plin de fraze ce se-agită se întretaie
dar nu vor să vorbească
acest punct ce roşeşte aidoma unui copil pedepsit.
Stai
Stai pe un scaun priveşti
lumina cum cade aşa cum vrei tu
stai pe un scaun priveşti
lumina cum cade aşa cum vrea
