De-o vreme încoace, şi cu o insistenţă sporită, în viaţa culturală românească încep să se audă vocile unor tineri stângişti. N-am, în principiu, nimic împotriva stângii, după cum nu mă deranjează nici dreapta, atâta vreme cât rămânem în parametrii democraţiei. Îl admir fără rezerve pe Camus, după cum sunt fascinat de Raymond Aron. Din punct de vedere politic, cred că eu însumi mă situez undeva la centru - între stânga decentă a lui Camus şi dreapta temperată a lui Aron. Din acest motiv, tresar de fiecare dată când simt în jur derapaje, într-un sens sau în altul. Iar ceea ce văd în ultima vreme e o clară încercare a unor grupuri bine organizate de a ajunge în prim-plan punând la bătaie cele mai penibile poncife ale extrem-stângismului: Marx, Engels şi Lenin citiţi prin lentila derridiano-űiűekiană!

Şi pentru că am pomenit de Śiűek, guru-ul leninisto-antisemit ce face furori în lumea academică occidentală: trebuie neapărat citită analiza lui Adam Kirsch, The Deadly Jester, apărut în "The New Republic" (o revistă de stânga, după cum se ştie). Concluzia autorului e că demenţa ideologică din mediile intelectuale din Vest nu este altceva decât forma actuală a celui mai pur şi dur fascism. Cine mai are şi firave iluzii privind scopurile şi metodele prin care stânga încearcă să ajungă şi să rămână la putere trebuie să citească acest studiu (traducerea românească în "Idei în dialog") despre "bufonul ucigaş" şi jubilaţia sa în faţa totalitarismului, terorii revoluţionare, violenţei utopice şi antisemitismului.

Fireşte că nu veţi găsi toate aceste ingrediente în articolele şi cărţile tinerilor Alex. Cistelecan, Sorin Adam Matei, Ciprian Şiulea. Dar ele nu se găseau nici în abordările de început ale lui Śiűek! Prin anii '90, el a candidat la preşedinţia Sloveniei din partea Partidului Democrat Liberal. Demenţa ideologică s-a înteţit în urma succesului p