Intr-o cunoscuta schita a lui Caragiale, un jurnalist, in lipsa de subiecte, isi bate capul din greu sa intre in ascunzisurile mintii Regelui Carol, arbitru suprem in jocul partidelor politice. Oare ce-o gandi suveranul, se-ntreaba el, scarpinandu-se-n cap si golind halba dupa halba la berarie. Pana la urma, pe un colt de masa, incropeste cateva vorbe, cat sa-si umple coloanele de ziar.

Si astazi gazetarii isi dau la fel cu presupusul, mai ales in situatii in care nici analistii experimentati si nici chiar actorii politici nu o nimeresc mai bine. Culmea ironiei, si in politica de azi, ca si in cea de acum un veac si ceva, aceeasi intrebare ne chinuieste mintile tuturor: ce gandeste oare suveranul? Da, nu ce e-n mintea lui Tariceanu, Geoana sau Boc conteaza in acest moment de febrile negocieri. Cheia situatiei se afla iarasi, ca-n atatea alte imprejurari trecute, la Basescu, pentru care nici nu se putea o reconfigurare mai potrivita a parlamentului. Basescu este si a fost mereu regele situatiilor incurcate, al fortelor despartite de un fir de par, al echilibrului instabil. Iata-l din nou intr-o pozitie de forta, iata-l curtat si temut de cei care au vrut sa-l dea jos, iata-l in pozitia de a spune: tu da, tu nu, la discretie. Egalitatea deplina dintre cele doua mari partide din Romania este un dar facut de electorat presedintelui, de care acesta va profita din plin.

Partidul sau, PDL, este cel care va coagula in jurul lui viitoarea alianta de la guvernare, desi nu a castigat el alegerile. Dar el este principalul lor beneficiar. O alianta care sa-l excluda e de negandit in acest moment tocmai datorita prezentei, acolo sus, a presedintelui. Dinu Patriciu s-a pronuntat in favoarea unei aliante PSD-PNL, pe care de mult o cultiva si-o pastoreste. Aceasta alianta a guvernat, de fapt, neoficial si scandalos, Romania in ultimii ani. Dar atata vreme cat Ba