Spre deosebire de substantive şi mai ales de adjective, care pot păstra mai mult timp o relativă invariabilitate morfologică, verbele împrumutate din engleză se adaptează inevitabil, rapid, căpătînd bogata flexiune caracteristică respectivei clase gramaticale. Adesea verbele capătă un aspect hibrid, asociind adaptarea morfologică cu păstrarea ortografiei originare şi a unei pronunţii apropiate de sursă (ca în a chatui, a downloada, a updata, a upgrada etc.). Unele au totuşi şansa de a se integra perfect sistemului limbii, fie pentru că nu ridică probleme majore de ortografie şi pronunţie (a printa, din engl. print), fie pentru că diferenţele fonetice sînt - conştient sau inconştient - ignorate de vorbitori (ca în a tuna, din engl. tune). Destul de derutante sînt tocmai verbele al căror aspect grafic şi fonetic e foarte plauzibil în română, foarte apropiat de prototipul statistic, stabilind chiar relaţii de omonimie (a tuna) sau de paronimie cu cuvinte deja existente. În genere, o dată cu verbele - uneori chiar înaintea lor - se folosesc participiile cu valoare adjectivală: printat sau tunat.

Verbul a bana, din jargonul informatic, mi se pare că aparţine aceleiaşi categorii suspect de bine adaptate. Sursa sa din engleză, verbul to ban (cu participiul banned), are sensul mai general "a interzice", dar e foarte folosit în spaţiile de comunicare din internet, fiind prezent în multe mesaje-tip, cu sensul particularizat "a bloca accesul" (în urma unei decizii de restricţionare, a unei sancţiuni etc.); acest uz se poate urmări uşor într-o explicaţie tehnică: "Domenii banate - în ce fel să le evităm": "în primul rând trebuie să foloseşti o unealtă online pentru a verifica dacă domeniul vostru este banat de către Google"; "pentru domeniile banate o să vă dea ca răspuns mesajul: This domain does not appear to be banned" (metodepromovare.wordpress.com). Preluat di