"Vin vremuri grele", ofteaza mai mult constatativ decat cu ingrijorare o batrana tragand de o sacosa, nici prea goala, dar nici prea plina si tropaind destul de vioi in fata unui domn ce pare a-i fi consort si care abia ii tine pasul. Acesta se enerveaza, nu foarte tare insa, si incepe s-o ia la rost: "Ce vremuri grele, ce te-a apucat acum? Cand ai trait tu vremuri usoare ca sa te plangi acum ca l-ai scapat pe Dumnezeu de picior?"

Intr-adevar, cuplul nu pare sa fi traversat cine stie ce timpuri fericite de-a lungul unei vieti intregi. Amandoi sunt imbracati ingrijit, dar modest, profita de transportul in comun gratuit ca sa bata pietele in cautare de marfuri mai ieftine, nu se reped la trufandale si nu par interesati de articole electronice sofisticate. Fac parte din categoria cea mai lovita de toate incercarile, iar crampeiul de conversatie pe care l-am surprins nu este nici pe departe o scena de cearta conjugala, ci un un exercitiu cotidian de dialog, cam ca si acelea despre vreme din romanele englezesti. Imi era cunoscuta expresia "a-l apuca pe Dumnezeu de un picior", folosita atunci cand dai peste un noroc neasteptat, dar n-am auzit-o niciodata folosita la negativ si inversarea situatiei ma amuza.

In timpul "epocii de aur" circula un banc, destul de trist de altfel, un fel de rezumat al lipsurilor din magazine, al rationalizarii alimentelor de baza, al intreruperilor zilnice de curent electric si de apa calda sau de apa pur si simplu. Era tot un dialog si tot intre doi varstnici. "Dom'le, ce bezna, ce frig in casa si ce pustiu pe strazi!" "Chiar asa, dac-am avea si ceva de mancare, ai zice ca suntem in vremea razboiului!"

Intru intr-un supermagazin, cel in care, din comoditate, dar mai ales din lipsa de timp, imi fac de obicei cumparaturile, si vad ca la fiecare casa e cate o coada destul de impresionanta. Incerc sa ma plasez acolo unde lumea