“Nu-mi pot imagina cum ar arăta viaţa fără artă”, declara colecţionarul de artă Simon Spierer cu un an înainte de a muri, la venerabila vârstă de 78 de ani.

După ce a fost prezentată grecilor şi bulgarilor a venit rândul românilor să se bucure de şansa de a viziona “Pădurea de sculpturi”, această unică expoziţie deschisă de la data de 11 decembrie 2008 şi până la 28 februarie 2009 la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

Simon Spierer (1926-2005), om de afaceri de succes în domeniul tutunului, şi-a dedicat întreaga sa viaţă artelor plastice. Născut în Italia, a fugit la o vârstă fragedă în Elveţia, din calea represaliilor naziste. Mama şi sora lui au rămas în Trieste, dar au fost închise într-un lagăr de concentrare, fiind eliberate abia la sfârşitul războiului. După ce a lucrat în SUA o perioadă, Spierer a făcut avere din afacerile cu tutun şi a trăit la Hamburg şi la Geneva.

Prin anii 1950, începea achiziţionarea primelor picturi. Împreună cu soţia sa, Marie-Louise Jeanneret, a deschis o galerie de artă în Champel, aproape de Geneva, unde erau expuse lucrările pe care le cumpăra în călătoriile sale. Dragostea pentru artă l-a determinat pe Spierer să înfiinţeze în Boissano, Italia, o colonie de artişti plastici, unde le oferea generos ateliere şi cazare artiştilor rezidenţi.

TENTAŢIE

După moartea soţiei sale, în 1994, Simon a hotărât să închidă atât colonia, cât şi galeria de la Geneva. El îşi va vinde colecţia de pictură şi se va concentra numai pe sculptură. “A fost un alt lucru neobişnuit care m-a tentat, există o mulţime de persoane pasionate de pictură, dar foarte puţini colecţionari de sculptură în lume”, mai spunea Spierer. şi pentru că a început să adune sculpturi cu intenţia de a oferi într-o bună zi colecţia unui muzeu, trebuia să arate că a colecţionat cu imaginaţie.

@N_P