Nu mica este ironia destinului pe care l-au avut manuscrisele lui Cioran descoperite in apartamentul sau din cartierul Latin, rue d'Odeon.
Daca ne-ar fi permis un exercitiu de imaginatie, am putea presupune ca Emil Cioran ar fi fost incantat de aceasta poveste. Ca intr-un roman politist, manuscrisele sale, dupa unii 34, dupa altii 37, au fost descoperite de o menajera care habar nu avea cine este Emil Cioran. Femeia a trebuit sa caute in dictionar pentru a afla ca scrierile apartin unui eseist de origine romana, destul de cunoscut in Hexagon... Norocul ei!
Cata placere i-ar fi facut, probabil, scepticului de serviciu al universului sa afle ca textele sale au incaput pe mana unei "brocanteuse", care nici macar nu stia cine este personajul care a scris acele caiete! Pana la urma, "De l'inconvenient d'etre ne" ii este destinat si ei.
Poate ca lui Cioran i-ar fi facut o placere si mai mare sa stie ca manuscrisele sale ar fi fost pierdute si distruse, din ignoranta sau prostie, de aceeasi femeie de serviciu.
De altfel, soarta caietelor cioraniene a fost la un pas de un astfel de final. Este cunoscut acum ca ele au fost descoperite in pivnita imobilului din strada Odeon, si nu in apartamentul scriitorului. Daca "la brocanteuse" nu ar fi scotocit temeinic pivnita apartamentului, cine stie care ar fi fost astazi soarta caietelor.
Acesta si este argumentul cu care femeia a castigat procesul in instanta din Franta. Caci, a spus ea, casa lui Emil Cioran fusese la dispozitia urmasilor consoartei sale, Simone Boue, vreme de cateva zile, inainte ca firma de curatatorie sa descinda acolo. In tot acest timp, mostenitorii legali ai iubitei lui Emil Cioran si reprezentanti ai editurii Gallimard au inspectat si au eliberat apartamentul.
Povestea manuscriselor cioraniene este curioasa, insa, si din alt punct de vede