Florian Bichir: "Alegerile uninominale, departe de a fi perfecte, reprezintă un pas înainte. E uşor să găseşti hibe unui sistem electoral, fără să te întrebi ce ai putea pune în loc."

Parcă Winston Churchill spunea că democraţia nu este nici pe departe perfectă, dar alt sistem de guvernare mai bun nu s-a inventat. Aşa este şi în cazul uninominalului. A plânge acum după „listaci“, după intrarea la grămadă sub umbrela comodă a unei formaţiuni politice este pură ipocrizie. În plus, peste 80% dintre cei care au ocupat primul loc la alegeri au fost validaţi.

România a avut de-a lungul timpului diverse formule de votare, care mai de care mai ciudate. În 1918 aveau drept de vot bărbaţ ii de la 21 de ani în sus pentru Camera Deputaţilor şi cei peste 40 de ani pentru Senat. Nu aveau drept de vot femeile, militarii şi magistraţii.

Pamfil Şeicaru povesteşte în remarcabila sa carte „Istoria Partidelor Naţional, Ţărănesc şi Naţional-Ţărănist“ că au existat şi momente comice datorită sistemului electoral: „Doctorul Nicolae Lupu venea însoţit totdeauna de senatorul Ploae. Cînd a depus candidaturile la Fălciu Lupu n’a găsit nici un partizan dispus să candideze la Senat ca să cadă. În ultimul moment l’a designat pe Ploae care era vizitiul dela trăsura părintelui Lupu din Arsura“.

Campaniile electorale erau mult mai tragicomice, iar demagogia, fără scrupule. În „Zile negre, zile albe, memorii“, Nichifor Crainic povesteşte cu umor despre campania sa electorală din 1929: „Ideea democrată triumfă mai ales când oratorul ajungea la obârşia mea. «V-am chemat, fraţilor, să alegeţi os de ţăran, căci candidatul nostru e fecior de plugar d’aci din Bulbucata, precum eu sunt fecior de ţăran din Bucureşti. Ura, să trăim!». Fraza, ţipată cu voce maximă şi cu o bătaie de pumn în piept, stârnea urale nesfârşite. Ţăranii erau fericiţi că plugarii din