LA LOC teleCOMANDA Asa mai Merce! Cei din generatia mea au crescut, in clasele primare, cu "Legendele Olimpului". "Nu stiu altii cum sint", dar pe mine m-a fascinat, dintotdeauna, Cerberul care pazea curtea lui Hades. E un pasaj din acea carte, de mult ingropata in memoria de lunga durata, in care Hercule il ia la unspe metri pe ciinele-mereu-treaz. Mi-am amintit de Cerber zilele trecute, urmarind documentarul lui Alexandru Solomon: Cold Waves. O pelicula despre istoria postului de radio Europa Libera, pe care si astazi o suprapun peste tiuiturile unui batrin radio Gloria din bucatarie. Secventa finala a filmului il asaza in cadre pe Ilie Merce, securistul de nadejde din anii '80, in postura de rahat in miezul cozonacului. Carevasafilmeze, tovarasul Merce o face, in cele din urma secvente ale "docudramei", pe ghidul. Ghid in Palatul Parlamentului, a.k.a. Casa Poporului, ca cacofonie mai subtila nu putea gasi, pentru manifestul din urma, regizorul peliculei. Zace acolo maduva intregii istorii postdecembriste a Romaniei: un giovanni, substantiv comun defectiv de singular (pentru ca, zi de zi, intilnim mii de giovanni-n stratosfera sticlei colorate, dar toti membrii regnului vibreaza ca mustele, la singular), scuipind - smechereste si-ntr-un sictir sublim - indicatii pretioase vietatilor ce populeaza mediul inconjurator. Ghidul Merce - perfect oximoron pentr-o "Enticlopedie" a colegei Luiza, din pagina a saispea - este, frame cu frame, Cerberul alesilor. Precum dinozanurii lui Spielberg, scapati de sub control intr-un mediu aseptic, tovarasul devenit domn se crede o mafalda a mersului vietii. Merce este Gheonoiaia cu carare pe mijloc a ultimilor 19 ani: un supravietuitor peste regimuri, care arunca-n aer pina si cuvintele apasate ale regretatei doamne Lovinescu, si pe cele ale lui Emil Hurezeanu, si pe cele ale vaduvelor lui Vlad Georgescu si Noel Bernard. Asta este mar