Dr. ANA COSTEA, Bucuresti, "Energy Plus", tel. 021/316.43.92, 0748/88.00.59
Sindromul Sjogren este o boala autoimuna, inflamatorie, cronica, sistemica, care afecteaza glandele salivare, lacrimare, genitale si tractul respirator. Se manifesta ca o tulburare primara sau secundara (in asociere cu alte boli autoimune, cum ar fi poliartrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, tiroidita autoimuna, ciroza biliara primitiva, sclerodermie). Factorii care transforma reactia imunitara a organismului in reactie de autoimunitate nu sunt pe deplin cunoscuti. Reactia autoimuna este indreptata impotriva propriilor tesuturi (factorii de aparare lupta impotriva propriului organism). Sindromul Sjogren poate sa evolueze spre limfom. Este o boala foarte rara, cu efecte grave asupra calitatii vietii pacientului. Manifestarile bolii sunt: uscaciuni cronice oculare, vaginale, bucale, ale pielii, ale trompelor lui Eustachio, kerato-conjunctivita, intoleranta la lumina, xeroftalmie, dermatita pleoapelor si ulcere corneene, carii dentare, infectii, dificultati de vorbire si de inghitire. Boala este insotita adesea de depresie, oboseala si de febra. Se constata, de asemenea, valori crescute ale enzimelor hepatice, hepatomegalie, sindromul Raynaud, fibromialgie, uscaciune si sangerari nazale, lipsa gustului si a mirosului, bronsita, pneumonie, afectarea auzului, senzatie de mancarime a pielii, malabsorbtie cauzata de afectarea mucoasei digestive, reactii alergice, pancreatita. Din pacate, simptomele sindromului Sjogren sunt, de cele mai multe ori, neglijate sau incorect diagnosticate, putand sa treaca chiar si 7-8 ani intre aparitia primelor simptome si stabilirea diagnosticului. Analizele necesare stabilirii diagnosticului de sindrom Sjogren sunt: anticorpii anti-nucleari, anticorpii SS-A (Ro) si SS-B (La), FR (factor reumatoid), VSH, IgG, testele oftalmologice si testele denta
