Un desert cu fundu'-n sus: Tarta Tatin
Citeam deunazi ca o prajitura este cu adevarat buna atunci cand te face sa uiti. Sa uiti cate calorii are, cate mail-uri mai trebuie trimise pana la ora 17, cat de obosita esti. Sa musti din ea, sa-ti vina sa zici "Doamne, ce buna e!" (si sa nu poti, pentru ca ai gura plina), apoi sa intinzi mana - cu o miscare brusca, de nestapanit - dupa o a doua felie. "Tarte Tatin" este o astfel de prajitura; sau mai bine zis o tarta, construita invers, cu mai mult fruct si mai putin aluat, cu gust plin de caramel si de condimente care invaluie un fruct de sezon - marul. Da, fructul acela care se gaseste luna aceasta pe toate tarabele de la piata si de care te saturi numai uitandu-te la el, in stare naturala sau sub forma de strudele sau placinte inecate in zahar pudra, vandute la mai toate patiseriile de cartier. Ei bine, francezii au transformat banalul mar intr-un desert clasic, servit in bistrouri si cafenele, alaturi de o cupa de inghetata de vanilie, o lingura de frisca sau creme anglaise.
Povestea din spatele tartei Tatin este simpla si cu final fericit, ca toate povestile menite sa nu-ti taie apetitul. Pe la sfarsitul secolului al 19-lea, doua surori frantuzoaice - Caroline si Stephanie Tatin - pregateau o tarta cu mere pentru clientii micului hotel in care lucrau. Deodata, realizeaza ca au copt deja merele, dar au uitat sa puna aluatul dedesubt. Asa ca s-au gandit sa-l puna deasupra... Rezultatul a fost apreciat de clienti, iar tarte Tatin a intrat in istorie.
n mod traditional, tarta are la baza un disc de pate sucree, un tip de aluat sfaramicios, greu de intins cu sucitorul, care devine insa extraordinar de fraged si de aromat odata copt (aceasta este baza tuturor tartelor frantuzesti cu umplutura dulce). Daca vreti sa munciti mai putin, puteti folosi un aluat pentru pateuri (foitaj) cumparat de la magazin, d
