Dinspre urnele deschise ale votului uninominal se aud chiotele, oftatul, jelania multora dintre stafiile haiducesti care, pana nu demult, luau de la saraci si dadeau la bogatii tovarasi de drumuri si autostrazi.
Votul uninominal a lasat urme grele in organigrama parlamentara, stricand multe bisericute politice. Oricat de chitibusari am fi, noul parlament s-a scuturat de multe din poamele-i viermanoase. E la fel de adevarat ca multe dintre figurile nou-aparute par mai degraba niste figuranti in teatrul papusilor de partid, niste bieti inocenti obisnuiti sa cante karaoke dupa cum le sufla partidul, daca vor sa mai pupe un mandat, un portofoliu ministerial sau directorial ori vreo ambasada confortabila. Nu e mai putin adevarat ca, daca facem sapaturi, vom descoperi ca inocentii cu pricina si-au pierdut de mult virginitatea prin consiliile locale sau judetene. Multi si-au facut mana pe bugetele regiilor autonome locale, la prefectura sau la finantele locale si sunt pregatiti sa opereze pe buzunare mai mari, cum ar fi bugetul de stat sau fondurile europene. Rotatia cadrelor a reusit. Nimeni nu a pierdut, ba chiar au iesit cu totii intariti. Votul uninominal a adus, dupa redistribuire, pestii cei mari indarat la izvoarele lor parlamentare, ceva mai flamanzi de seceta si inapoierea din teritoriu.
Dar votul nu a insemnat numai momentul in care gastile de partid s-au spart, trimitand la lupta cea mare pe cei mai coltosi rechini, ci si finalul carierei politice a lui Corneliu Vadim Tudor. Tribunului i-au fost debransate aparatele dupa aderarea la Uniunea Europeana, cand sentimentul de izolare, frustrarile si temele conspirationiste au inceput sa iasa din vocabularul si mintea romanilor obisnuiti. Paranormalul lider a inceput sa-si piarda functiile vitale de indata ce milioane de romani au inceput sa misune prin Europa in cautarea fericirii. Nici macar curiozit
