Arădeanul Petru Mihuţ pictează de 40 de ani scene din lumea satului: uliţe sufocate de nămeţi, sănii alunecând pe gheaţă, colindători, pajişti de un verde intens, lanuri de grâu aurii, vite la fântână, culesul fructelor, jocuri de copii, dar şi legende sau scene fantastice. L-am întâlnit pe pictorul naiv de 81 de ani astăzi, la expoziţia de Moş Nicolae de la Muzeul Ţăranului Român. Sursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea Dogar

1 /. Una dintre picturile sale, reprodusă pe cartea sa de vizită, înfăţişează un peisaj nocturn, scăldat într-o lumină violetă, ireală, cu siluetele fantomatice ale unor copaci goi sub cerul plin de stele. Pe coline se văd mai multe case răsfirate. În prim-plan, un bărbat cocoţat în vârful unei scări păşeşte pe o lună în formă de seceră. Pictorul îmi dezvăluie taina din spatele tabloului: este vorba de bunicul său, care a fost preot. „Bunicul a pus o scară în noaptea de Crăciun ca să se urce la Dumnezeu. Şi s-a urcat în Lună”, povesteşte artistul şi îmi spune că tabloul cu pricina a fost cumpărat de Răzvan Teodorescu la preţul de 20 de milioane de lei. „La sate lumea e mai credincioasă” "”Dacă faci rău cuiva, să nu-ţi ajute Dumnezeu”, mi-a zis bunicul meu. M-a blestemat. Şi nu pot să fac rău”, spune pictorul. „La sate lumea e mai credincioasă. Nu înjură, nu ucide. În Arad nu se fac crime”.

Familia lui de oameni credincioşi a avut de suferit în timpul comunismului: „Unu din trei era turnător. Ne era frică să vorbim”, povesteşte el şi aminteşte de „ochii ca la şarpe” ai băieţilor de la Securitate.

Unii securişti îi ziceau „Mă, nu vrei să-l faci pe şeful statului?”, „Nu, că e prea frumos şi mâna mea nu rezistă”, le spunea Mihuţ. Un tablou e gata într-o săptămână ş