Cum oamenii politici ramin cam aceiasi, indiferent cum ii votam, o lege electorala mai clara ar putea reprezenta un prim pas in directia unei mai bune participari. Alegerile s-au incheiat, continua consultarile politice pentru formarea noului guvern. Cartile se afla, din aproape toate punctele de vedere, in miinile presedintelui Basescu. In conditiile echilibrului la virf din politica romaneasca, rolul sefului statului creste foarte mult, in astfel de momente. Mai toti observatorii politici tind sa aprecieze ca la Palatul Cotroceni exista (cel putin deocamdata) resursele politice pentru a genera o solutie politica favorabila Presedintelui. Discutiile de vineri au avut mai degraba rolul de tatonare, intrucit, daca nu se produce vreo mare surpriza (in sensul ca la ora la care cititi acest articol sa existe o personalitate investita cu formarea guvernului), in discutiile de luni interlocutorii presedintelui ar trebui sa se dovedeasca si mai cooperanti. Pina atunci, insa, citeva consideratii pe marginea scrutinului de duminica trecuta. In ceea ce ma priveste, anticipam un usor avantaj al PSD in raport cu PDL (3-4 procente), care sa se fi tradus si intr-o superioritate in plan parlamentar. In ceea ce priveste PNL, scorul prognozat a aproximat oarecum rezultatele electorale, inclinind mai mult catre marginea superioara a intervalului de 15-20 procente. De asemenea, anticipam formarea (nu chiar de bunavoie) a unei coalitii guvernamentale de dreapta, PDL-PNL-UDMR. Din multe puncte de vedere, situatia ar fi fost mai simpla: PDL ar fi avut mai putine grade de libertate si ar fi devenit mai vulnerabil la pretentiile liberale. Presedintele Basescu ar fi trebuit sa invoce un alt tip de argument pentru a acorda mandatul de a forma guvernul unei personalitati de dreapta, iar baza principala de selectie a acesteia n-ar mai fi fost constituita doar din PDL, ci ar fi inclus si zona li