Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a murit ieri după o lungă suferinţă. Ticu Dumitrescu suferea de cancer şi în ultima lună a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Joi a fost externat la cerere, iar ieri-dimineaţă a murit. Astăzi, trupul neînsufleţit al celui care a fost mâna dreaptă a lui Corneliu Coposu va fi depus la sediul Senatului, urmând să fie înhumat la Buzău. Grigore Dumitrescu, cunoscut ca Ticu Dumitrescu, s-a născut în 1928, în comuna Ciumaţi, judeţul Prahova. Constantin Ticu Dumitrescu a fost arestat în repetate rânduri de Siguranţa şi Jandarmeria comuniste pe când era elev la liceu în Ploieşti şi apoi lider al studenţilor Partidului Naţional Ţărănesc din judeţul Prahova. A fost dat afară din Facultatea de Drept înainte de a fi arestat de Securitate şi condamnat politic la ani grei de închisoare. După eliminarea din facultate, urmărit de Securitate, devine fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat şi apoi condamnat ca deţinut politic la 2,5 ani de puşcărie corecţională. Eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu, este rearestat în 1958 şi condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crimă de uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la şase ani închisoare corecţională. A supravieţuit detenţiei din închisorile şi lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu graţierea tuturor deţinuţilor politici din România. În anul 1982, primeşte din partea CC al PCR, având semnătura lui Nicolae Ceauşescu, Ordinul Muncii Clasa a III-a, pentru contribuţia adusă la propăşirea muncii „socialiste“. În închisorile comuniste s-a comportat exemplar ca deţinut, nu a ieşit din cuvântul paznicilor şi ofiţerilor de lagăr şi nu a făcut nici o zi de carceră aşa cum făceau foarte mulţi dintre deţinuţii

anticomunişti înverşunaţi. Pentru a-şi câştiga existenţa şi totodată ca măsură de autoizola