Stirea despre premiul “Europeanul anului” luat de seful DNA a trecut practic neobservata in scremetul politic general, in care boci, hrebenciuci, tariceni bazaie in jurul mizeriei numite de acestia “interesul national”.
Cred ca popularitatea de care se bucura Daniel Morar, seful DNA, ar trebui sa ne dea serios de gandit. Daniel Morar nu este, in fond, decat un magistrat cat se poate de normal, unul care si-a luat independenta si profesia in serios. Ducand rationamentul mai departe, avansarea tezei “exceptionalimului” sefului DNA da masura degradarii vietii publice romanesti.
Ne-am obisnuit in asemenea masura cu servilismul dezgustator al magistratilor romani fata de clasa politica incat atunci cand cateva zeci de procurori “indraznesc” sa-i trimita in judecata pe Adrian Nastase, Dan Voiculescu, Gigi Becali, ori sa inceapa urmarirea penala impotriva unui ministru al Justitiei in functie ne pare neverosimil. Iar reactiile furibunde ale politicienilor respectivi la adresa DNA dezvaluie ca anchetele subordonatilor lui Daniel Morar sunt cat se poate de serioase.
Putini par sa-si mai aminteasca, inclusiv din presa, ce insemna PNA sub conducerea lui Ioan Amarie, sluga perfecta. Sa facem un scurt inventar si sa comparam. Zeci de conductori de tren arestati dezvaluiau fata hidoasa a coruptiei romanesti, in viziunea Amarie. E drept, ca magistratul preferat al guvernarii Adrian Nastase a girat si doua cazuri spectaculoase, cazuri care ar putea ramane insa in analele abuzurilor judiciare postdecembriste.
In 2003, Gheorghe Suhan, adjunctul DNA, l-a arestat pe fostul presedinte al Bancii Transilvania, Iosif Pop, pe motiv ca se sustrage urmaririi penale. Arestarea s-a petrecut in Bacau, unde Pop tocmai sosise pentru a discuta cu Suhan. A fost tinut trei luni in arest, pentru deturnarea unor credite la sucursala din Bacau a bancii, deturna
