După „Năpasta“, „Ascensiunea lui Arturo Ui“ şi „Există nervi“, regizorul Kincses Elemer revine la Craiova pentru a aduce în faţa publicului iubitor de teatru o nouă piesă, „Scaunele“. Regizorul care declara, cu ani în urmă, că la Craiova se simte „ca un călugăr iezuit din Evul Mediu, cu multe cărţi şi ieşiri culturale“, se reîntoarce în mijlocul actorilor Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ pentru a regiza, dar şi a retrăi acea stare de care vorbea în interviul acordat lui Patrel Berceanu în 2001.

Mai mult decât un regizor Regizorul Kincses Elemer a intrat în scenă după Kincses Elemer actorul. „...Am studiat muzica, dar, locuind pe aceeaşi stradă pe care se afla Institutul de Teatru din Târgu Mureş şi văzând zilnic acele superbe fete care erau studente ale institutului, m-am tot întrebat «ce-ar fi să devin şi eu actor?». Începusem să scriu şi versuri, de prin clasa a opta, iar după bacalaureat am dat la institut şi am intrat din prima încercare. Am terminat actoria şi am fost repartizat actor la Teatrul Maghiar din Cluj. De atunci şi până în 1975, am fost acolo actor, un actor profund mediocru, profund trist. Dar de pe atunci, în compensaţie, am încercat să scriu. Două nuvele de început au şi fost publicate; în privinţa asta am fost norocos. Aveam mult timp liber, la teatru jucam în neştire lachei, servitori, uşieri, tot tacâmul. Dar, mai târziu, mi-am dat seama nu mă simţeam deloc confortabil... Iar Dumnezeu m-a ajutat din nou. La institut s-a organizat un curs postuniversitar de regie, de doi ani, al cărui examen de admitere l-am trecut cu brio. Aşa am devenit regizor, din 1975“. Munca regizorală s-a împletit armonios cu cea scriitoricească, astfel că îl vom descoperi pe Kincses Elemer în calitate de autor de nuvele şi piese de teatru, care au văzut nu numai lumina tiparului, dar şi pe cea a scenei, iar astăzi, ca autor de roman. Cea din urmă lucrare a s