Serviciul funerar Direct în Rai (V)
În ultima zi de lucru, tocmai când se gândea unde dracu o să se angajeze (fără disperare însă, deoarece era leneşă în reacţii şi, în general, lasă-mă să te las), dădu peste ea unul dintre finanţatorii partidului. Acesta nu era obligat s-o facă pe omul muncii. Dădea suficienţi bani partidului ca să-şi permită să umble aşa cum era. Coborâse din jeep agitând cheile şi vorbind la unul dintre telemobile în timp ce celelalte trei sunau în draci.
Avea chef de taifas. Tocmai încheiase o afacere trăsnet - o comandă de asfaltat câteva bulevarde proaspăt asfaltate – şi simţea nevoia unei destinderi.
Paula i se păru interesantă. Era ceea ce se numeşte o vacă. Dar tocmai asta preţuiesc mulţi bărbaţi, speriaţi de femeile deştepte, lângă care – zic ei – te simţi ca înaintea examenului de admitere la o facultate căutată. Arăta niţel dezmăţată, e drept, dar ce om ca el s-ar fi combinat cu Fecioara Maria? Probabil divorţată, avea deja un hogeac, nu trebuia s-o îmbraci şi s-o încalţi, ca pe alea venite din Moldova de Sus. Din vorbă-n vorbă, din hârjoană în hârjoană, Paula îi spuse că are doar 16 ani.
– Cum doar 16 ani?, întreabă el, prosteşte, mai mult pentru a-şi proteja tresărirea de mirare.
Şi n-apucă să-i întărească ea răspunsul că lui îi şi trecu prin cap afacerea.
Putea fi plasată prin paturile unor politicieni fără ca respectivii să-i ştie vârsta.
Şi când şi-o făceau amantă, înşelaţi de aspectul ei de muiere, pac certificatul!
Şi aşa îşi găsi Paula Pirpilic în sfârşit un job: cel de şantajistă.
Din nenorocire pentru ea, împlini 18 ani. Majoră nu mai putea fi folosită ca şantajistă. Unul dintre cei cu care se culcase, renunţând la politică, îşi înfiinţă o editură. Se gândi să dea lovitura cu o Scufiţă Roşie pentru adulţi. O căută pe Paula Pirpilic şi o puse s
