Prins între “Legământul cneazului Lazăr” şi destrămarea Iugoslaviei, Slobodan Miloşevici a sfârşit la colţul infamiei. Însă, chiar şi după moartea sa, încă este adulat de naţionaliştii care deplâng pulverizarea fostei Iugoslavii. Istoria lui Miloşevici începe în 1389, în Kosovo, în timpul domniei cneazului Ştefan Lazăr şi a celor 12 voievozi ai săi, printre care şi Stevo Vasoievici, întemeietorul unui puternic clan de munteni. Înaintea bătăliei cu sultanul Murad I şi fiii acestuia, Baiazid şi Iacub, Lazăr a primit vizita unui înger al Maicii Domnului, care l-a pus să aleagă între un regat pe Pământ sau unul în Ceruri.

Lazăr s-a sfătuit cu căpitanii săi şi a ales regatul în Ceruri, legământ pecetluit cu sângele lor. Însemna că vor muri pe câmpul de bătălie. “Murim întru Hristos ca să trăim veşnic! Pentru un Kosovo liber!”, le-a spus Lazăr înaintea bătăliei.

Acest jurământ este un testament spiritual pentru sârbi, iar Kosovo a devenit locul unde s-a pecetluit voinţa divină. Turcii aveau peste 40.000 de oameni, iar armata lui Lazăr, cu tot cu micile oşti aduse de bani bosniaci şi croaţi, până în 15.000. Lupta a fost crâncenă, dar turcii n-ar fi răzbit fără trădarea banului de Kosovo, Vuk Brankovici, ginerele lui Lazăr, căruia i se promisese coroana Serbiei. După ce Brankovici a trecut la inamic, Baiazid a pornit un atac victorios pe aripa rămasă liberă, turcul primind atunci porecla “Fulgerul”.

Urmările bătăliei de la Kosovo

Murad I şi-a pierdut viaţa, dar nu pe câmpul de bătălie, ci în propria tabără, unde l-a primit pe nobilul sârb Miloş Obilici, care pretindea că dezertează. Acesta l-a înjunghiat mortal pe sultan, fiind şi el “făcut bucăţi”. Baiazid a profitat de ocazie, l-a chemat pe Iacub în tabără şi l-a sugrumat, rămânând singurul pretendent la tron. Cneazul Lazăr şi-a pierdut şi el viaţa în bătălie, împre