O tigaie a cărei coadă de lemn se înfierbântă până la a te frige în clipa când uleiul s-a încins prea tare. Invenţia e doar în stadiul de schiţă trecută pe curat.
Petrică Brînzoi din Ciocârlaţii de Mijloc a trimis organelor competente o plângere, pentru că e persecutat de organele locale. După cum susţine el în textul scris de mână şi copiat în mai multe exemplare, cu marginea din stânga lăsată albă şi îndoită, pentru a fi capsată şi pusă la dosar, a prezentat organelor locale, ţinând în mână un ou proaspăt fiert, una dintre invenţiile sale: tigaia inteligentă.
O tigaie a cărei coadă de lemn se înfierbântă până la a te frige în clipa când uleiul s-a încins prea tare. Invenţia e doar în stadiul de schiţă trecută pe curat. Petrică Brînzoi are nevoie de bani pentru a o transpune în practică: bani de tigaie normală, căreia urmează să-i facă unele modificări; bani de cipul din coada de lemn; bani de aragazul pe care tigaia trebuie pusă la foc mic în clipa când va fi gata.
Ca să scape de el, organele locale au apelat la numeroasele trucuri care stau de regulă la îndemâna funcţionarilor publici agasaţi de tot felul de nebuni.
După ce s-au făcut că-i citesc
cu atenţie Memoriul, întărind ici-acolo sedila de la ş, i l-au înapoiat, spunându-i că trebuie să aibă un timbru fiscal. Ştiau că timbre fiscale se găseau, în acel moment, doar la Bucureşti, pentru că întreprinderea care le producea avea un gol în aprovizionarea cu tuş. Nu ştiau însă de ce-i în stare Petrică Brînzoi. Fără a se descuraja un pic, acesta s-a urcat în tren şi a coborât conştiincios în toate gările de pe parcurs, interesându-se în oraşele respective de timbre fiscale.
Astfel a ajuns până la urmă la Bucureşti, unde a găsit (destul de greu, se vindeau doar la o tarabă de lângă Cimitirul Bellu) timbre fiscale şi s-a întors cu Memoriul timbrat. Până la
