Fascinante sunt thrillerele care îşi plasează acţiunea în lumea artei! Autorii lor te invită nu numai la o lectură captivantă, dar se simt obligaţi să-ţi ofere garanţia întâlnirii cu o scriitură elaborată.

Ba chiar întâlnirea cu un stil elegant, rod al frecventării bibliotecilor şi al cunoaşterii celor mai buni scriitori. Astfel de lucrări au şi rafinament şi suspans. Poate de aceea în romanul său, "Tabloul pierdut", Jonathan Harr apelează la procedeele folosite de creatorii de thrillere&mistery, deşi în paginile sale nu apar asasini de o cruzime inimaginabilă, nici poliţişti care să te surprindă prin perspicacitatea lor. Naraţiunea aceasta are un ritm molcom, frazele sunt cizelate cu migală de bijutier, personajele au apariţii inconfundabile. Iată o poveste care îşi permite tot timpul din lume pentru a se face cunoscută. Iar întâmplările relatate îţi menţin trează atenţia, chiar dacă ele se derulează în jurul unui eveniment mai puţin spectaculos: dispariţia unui tablou.

DECORUL. E drept, un tablou celebru: "Prinderea lui Iisus". O creaţie datorată nebunului, grosolanului, criminalului, dar şi genialului pictor Caravaggio.

Un englez în vârstă de 91 de ani, cu tabieturi, îmbrăcat totdeauna cu îngrijire, colecţionar de opere ale unor maeştri, mare specialist în artă. Două tinere – Francesca şi Laura – care anchetează călătoria prin secole a pânzei pierdute. Profesori de istoria artei, orgolioşi, dar tobă de carte. Reprezentanţi ai unei aristocraţii scăpătate, ca în "Ghepardul" lui Lampedusa. Restauratori de tablouri care au meseria în sânge. Iată lumea pe care o descrie Jonathan Harr cu o iscusinţă care dezvăluie o bună cunoaştere a ei.

De altfel, şi decorul în care îşi plasează personajele – Roma din secolul al XVII-lea şi Cetatea eternă din zilele noastre sau mici oraşe din Italia unde se înalţă palate degradate de v