Paul Niculescu-Mizil a fost unul dintre magnaţii stalinismului naţional, un ideolog marxist-leninist convins că socialismul de tip leninist este superior societăţii democratic-capitaliste pe care a detestat-o până în ultima clipă.
Asemeni altori demnitari comunişti, gen Dumitru Popescu, Ştefan Andrei, Ion Stănescu, Silviu Curticeanu, Mizil a scris cu patimă în favoarea regimului pe care l-a servit cu devotament nemărginit. Un regim pe care Preşedintele Traian Băsescu l-a definit, în istoricul discurs din 18 decembrie 2006 devenit act oficial al statului român, drept ilegitim şi criminal.
Născut într-o familie cu înclinaţii socialiste, Mizil a intrat de tânăr în PCR unde a făcut carieră în aparatul propagandistic. A lucrat în cadrul secţiilor îndrumate de satrapul ideologic Leonte Răutu (a se vedea volumul despre acesta, „Perfectul actobat” de subsemnatul şi de Cristian Vasile, apărut recent la editura Humanitas).
Mizil a ajuns rapid pro-rector, apoi rector al şcolii de partid „Ştefan Gheorghiu”, poziţie în care a colaborat cu alţi corifei ai ideologiei oficiale. A scris cu entuziasm despre Stalin, inclusiv o broşură în ajutorul celor care erau constrĂnşi să studieze producţiile teoretice ale „părintelui popoarelor”. A fost împreună cu Chişinevschi, Răutu, Ofelia Manole, Pavel Ţugui, Ion Iliescu, Ion Teoreanu (aleg doar câteva nume proeminente din aşa-zisul front ideologic) un propagator necondiţionat al minciunilor oficiale. A condus nenumărate prelucrări în anii 50, a jucat un rol-cheie în vânătorile de vrăjitoare din perioadă 1958-1960.
Ca şef al secţiei de propagandă a CC al PMR a fost unul dintre artizanii cultului lui Gheorghiu-Dej. În perioadă 1963-64, a participat la redactarea materialelor care au dus la Declaraţia din aprilie 1964, considerată de istoriografia naţional-stalinistă drept un fel de act constitu
