Munceşte cu mare responsabilitate şi plăcere, pentru că zona din care se trage, Maramureşul, l-a înzestrat cu simţul colindului şi al cântecului străbun. Ştefan Hruşcă îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Am rămas fidel scenei..." "Destinul meu este ca o stea care arde firesc, de la apariţie până la stingere. Pot să spun că este un destin al unui om obişnuit, un destin al unui om care se zbate să lase o dâră de lumină în urma lui. Toate albumele mele le consider o izbândă. Apoi este familia mea, care m-a împlinit definitiv. Am ţinut spectacole în ţară şi tuturor românilor de pretutindeni – publicul care îţi dă speranţă şi continuitate în tot ceea ce faci este cel pe care trebuie să-l mulţumesc şi cel pe care îl salut de fiecare dată cu toată bucuria mea.
Sunt un om care nu are neîmpliniri, ci doar reuşite. Muzica, pentru mine, este un mod de a trăi. Dacă nu plecam cu acel tren spre Bucureşti, unde trebuia să înregistrez nişte cântece, în toamna lui ’81, s-ar putea să fi rămas învăţător şi la această oră în Maramureş. Dacă nu reuşeam să fiu descoperit şi lansat de Păunescu, tot de muzică m-aş fi apucat. Regret anii de Cenaclu Flacăra pentru că au fost cei mai frumoşi ani de scenă ai mei. Îmi pare rău că generaţia de astăzi nu poate să guste câteva din acele momente", ne mărturisea artistul.
"Acum sunt ocupat cu turneul de colinde – 2008 în toată România. În noiembrie 1981, la Borşa, Maramureş, am fost invitat să intru pe scena Cenaclului Flacăra şi să intepretez trei cântece. Din acel moment am devenit membru al cenaclului. În 1982, ianuarie, am compus împreună cu poetul Adrian Păunescu cântecul «Rugă pentru Părinţi». Din acel moment am rămas credincios scenei.
Am simţit că destinul meu înseamnă artă de mare succes când am obţinut primul disc de aur în 1994,
