Există documente care atestă absolvirea foştilor studenţi şi care ar fi trebuit să fie ridicate în urmă cu mai bine de 20 de ani

Dezinteres şi un dram de iresponsabilitate. În aceşti termeni ar putea fi caracterizaţi cei care au terminat o facultate, iar mai apoi s-au străduit să îmbine munca şi studiile, terminând un master, pentru ca, la final, să nu se mai intereseze de diploma care le atestă pregătirea.

„Nu am avut timp...", „Nu mi-a trebuit...", se justifică foştii studenţi ai Universităţii Ovidius, atunci când trec pragul Biroului Diplome. Zeci de astfel de documente îngălbenite zac într-o încăpere, aşezate în ordine, pe rafturi, pentru ca nu cumva să se îndoaie pe la colţuri şi să fie nevoie de realizarea unui duplicat. Asta, în cazul în care s-ar interesa cineva de ele. Unele dintre diplomele de licenţă au fost eliberate dinainte de căderea regimului comunist, pe când actuala Universitate Ovidius exista sub denumirea de Institut de Ingineri Constanţa sau Institut Pedagogic de trei ani Constanţa.

Dulapul cu antichităţi

Cea mai veche diplomă de absolvire, pe care nimeni nu a revendicat-o, ne face să ne întoarcem înainte de Revoluţia din '89. I-a aparţinut lui Petre Bărbulescu, specializat în Tehnologia sudării. Tot la categoria „subinginerilor" care au făcut „carte" la institut şi fie şi-au schimbat specializarea, fie studiile superioare nu au contat pentru patronul care le-a dat de muncă se regăseşte şi un anumit Olariu V. Gheorghe, din Botoşani. Cecilia Glodeanu, absolventă în 1988, sau Gabriela Nica (1989) nu au dat niciodată pe la Biroul Diplome. Alina Leabu se ocupă din 1996 de documentele care atestă finalizarea studiilor şi povesteşte că, într-o zi, pragul biroului a fost trecut de un anumit domn care promovase la începutul anilor '80, dar, din varii motive, s-a întors după diplomă abia după 16 ani. @N_P