In spatele victoriei PD-L sta, aproape asfixiat de lipsa de recunoastere, un triumf milimetric si, totusi, categoric: insistenta discernamantului.
Alegatorii au decis, repetand o mantra democratica aparent inactuala. Inegalitatea de sansa a fost perfect orchestrata, in favoarea unui viitor regim de dominatie Rompetrol-Hrebenciuc. Aceasta oferta a fost rasturnata de un electorat anemiat de indiferenta si obosit de propria scarba. Rezultatul central al alegerilor e tocmai aceasta demonstratie de vitalitate, aparuta pe patul de moarte. Electoratul s-a mentinut la instinctul corect, in conditii de ostilitate nemaiintalnite.
Alegatorii au reusit sa bata imperiul, dupa ce au strapuns trei sisteme formidabile: mediile de informare prin omisiune, sondajele de opinie asupra opiniilor patronilor institutelor de sondaj si sistemul de vot impotriva votului direct.
In consecinta, prima sarcina a viitorului guvern al Romaniei a fost fixata: sa fie de dreapta. Iar agenda acestui Guvern are, deja, o prioritate: inlaturarea curburii care a adus procesul electoral democratic la usa cazinoului. Problema mediilor de informare e imediat rezolvabila. Mediile private sunt in posesia unei uriase rezerve de slugarnicie, pe care o vor scoate pe piata, indata dupa formarea noului guvern.
Cu un guvern de dreapta si ipocrizia mediatica va fi de dreapta. Un timp. Mult mai important, televiziunea publica trebuie readusa in circuitul public. Sassu si PSD trebuie inlocuiti. Nu cu un anti-Sassu-pro-PD-L, ci cu gazetari flamanzi de stiri si dezbateri reale. Problema sondajelor poate fi atenuata prin selectarea institutelor pe baza performantelor precedente. Insa tema cea mai urgenta e demontarea sistemului de vot. Uninominalul ticluit de trioul Hrebenciuc-Olteanu-Pirvulescu e un sistem pervers, pentru ca nu reflecta direct votul alegatorilor, adica nu e uni
