Unul dintre cei mai tineri editori din România, Bogdan Alexandru Stănescu, se poate lăuda, la 29 de ani, cu achiziţionarea pentru "Biblioteca Polirom" ale unor nume mari din literatura internaţională: Hemingway, Pamuk şi Nabokov.

EVZ: Cât se ţine cont de noţiunea de fidelitate în bucătaria acestor tranzacţii?

Bogdan Stănescu: În limba engleză există doi termeni pentru două joburi diferite, pentru care noi avem un singur cuvânt “fidelitate”. Eu, de exemplu, sunt “editor”. Domnul Silviu Lupescu, şeful Polirom, este “publisher”. În momentul în care un “editor” se alătureză altui “publisher”, cui îi rămâi fidel? Un editor nu poate exista fără un publisher, invers, da! Sincer, nu ştiu cât intervine fidelitatea în aceste afaceri: ştiu doar că nouă ne place să publicăm cărţi bune.

Cum reuşeşti să achiziţionezi cu succes copyrightul asupra unor nume grele, gen Nabokov şi Hemingway?

Integrala Nabokov e cea mai mare reuşită a Bibliotecii Polirom din 2008. Este, cred, şi cea mai îndrăzneaţă iniţiativă a noastră de mult timp încoace. Am avut de bătut câteva prejudecăţi, cum ar fi aceea că Nabokov nu vinde altceva decât Lolita. Vă spun eu, deja, că vinde tot. Trebuie, însă, să ştii cum să faci cărţi, nu doar să le tipăreşti. Altfel, eşti doar o tipografie. Iar aici nu am decât 1% merit. Meritul mare îl au “publisherul” meu (Silviu Lupescu), graficianul seriei şi alţii. Achiziţionez nume mari pentru că asta vreau, pentru că sunt încăpăţânat şi pentru că îmi iubesc autorii… pentru că, atunci când totul atârnă de un fir de păr, pot vorbi, de exemplu, cu agentul lui Nabokov, iar acesta îşi va da seama că nu sunt un fost vânzător de cîrnaţi, ci un cititor de Nabokov. Se aplică şi la Hemingway. Nu stă totul în oferte, în bani, în afaceri. Oricît de ciudat ar părea, există agenţi (şi aici trebuie neapărat să apară numele Simonei Kessler) care ţin cont