FORMAŢIA ZAN ● Chiar dacă mai are un an până să-şi ia buletinul, trupa ZAN, creată în 1995, s-a lăfăit deja în braţele unor artişti de soi.
Nicu Alifantis şi Relu Biţulescu se ştiu de mult, din studenţia marcată de turneele cu trupa Basorelief a ultimului. Scânteia prieteniei, aprinsă încă de atunci, s-a "înflăcărat", profesional, aşa cum le stă bine unor artişti, o dată cu discul "Voiaj". "Iniţial, Nicu m-a rugat să-l ajut să pună la punct un concert – Galele 7 Abc – la Sala Palatului. Apoi lucrurile au decurs firesc, iar cu formaţia ZAN am colindat toată ţara. Mă bucură mereu starea care se degajă din piesele lui, o stare de bine, de romantism. Mă fascinează şi acum talentul de a acorda sublim textul, versurile la muzică. El este, ca artist, cel mai aproape de sufletul meu", mărturiseşte Relu Biţulescu.
LOGODNĂ "LA SECRET". Cei doi şi-au consolidat prietenia nu doar în turnee, ci şi la... munte. "Bunul nostru amic Aurel Mitran avea o casă de vacanţă în Ungra, lângă Rupea. Acolo ne întâlneam în momente speciale şi nu numai. Ne plăcea să evadăm din Bucureşti, la aer curat. Dădeam startul unor mese interminabile, la propriu şi la figurat. De Sărbători primeam cu colindul." Chiar şi într-un astfel de loc cei trei s-au confruntat cu probleme de intimitate. "În Ungra s-au întâmplat o grămadă de lucruri frumoase, printre care, la un moment dat, şi logodna lui Nicu. Pentru că voiam o slujbă care să ne marcheze emoţional, am căutat o bisericuţă prin zonă, unde voiam să fim doar noi în acele momente. Ei bine, a fost foarte greu, chiar am trezit suspiciuni de genul «De ce vreţi să fiţi singuri, ce ascundeţi? Veniţi la slujbă şi vă citim pentru logodnă». Până la urmă, după multă alergătură, am reuşit să ţi-nem slujba chiar la biserica din sat. Cu Nicu m-am întâlnit în faţa altarului, i-am fost naş. După ceremonie ne-am retr
