Dacă pune Armata mîna pe Steaua, ce face cu ea?

Cabale fantastice ar pune la cale desproprietărirea lui Becali-palat de echipă-stat. Abia s-a lansat vestea-zvon, că a şi a început un vîrtej al negărilor. Toţi cei citaţi se grăbesc să fugă de acest fapt scos la lumină ca dracul de tămîie. De ce? Pentru că Steaua e un produs de mare risc. Poţi cîştiga totul cu ea şi în aceeaşi măsură te poţi pierde definitiv. E echipa care tronează pe un munte de oameni pe care nu-l mai adună nimeni în România, în afara fenomenelor care ne federeaza, cum ar fi Naţionala de handbal. Dar în disputa dintre noi şi noi, Steaua cîştigă fluierind. De aceea Becali a putut să urce pe capota maşinii fără să devină penibil, cu tot gustul îndoielnic al unei asemenea manifestări. Şi tot de aceea Becali dă o luptă la sînge cu fanii. Steaua e o uriaşă, minunată şi parfumată plantă carnivoră. De departe atrage pe mulţi. De aproape, puţini rezistă. Pînă şi Becali a început să se erodeze. A zis că dă clubul fanilor spre întreţinere şi că vinde pe oricine ca să-şi scoată banii. Deja sîntem la mii de ani lumină de artezienele financiare cu care trăgea în ochii mulţimii. Acum, aflînd de intenţia Armatei, a zis că da, doar să-i plătească zecile de milioane investite. Evident, n-a pus la socoteală şi capitalul de imagine nerambursabil care i-a permis să viseze la un loc în Parlament. Dar astea sînt amănunte într-un joc de copii. Generalii or fi vrînd ei să pună înapoi mîna pe club, Becali nu-l va da pentru toţi banii din lume. Rămîne să-i fie smuls obiectul de muls. Aici începe distracţia.

Să regresăm un pic temporal. În mileniul trecut, Armata a cedat clubul unor oameni care apoi i l-au cedat lui Becali. E o istorie care se repetă. În ţara asta, vezi mijlocul anilor 60, nişte băieţi deştepţi l-au pus în fruntea ţării pe unul despre care au zis că o să-l manipuleze ca pe o păpuşă. Dar sforile