Zâna mopului s-a înfiinţat dimineaţă la partid cu ciorapi liliachii (aproximau unii), pantofi în ton şi o pelerină arlechin largă cât a roamelor care dau cu jula prin talcioc, pentru ca, stupoare, la Cotroceni, câteva ore mai târziu, să apară cu ciorapi negri.
Realitatea e dură, locală şi globală. Freamăt de codru rar prin bugetele primăriilor şi prefecturilor la ora pomenii porcului, primele de Crăciun se pierd în negura bunăstărilor, vistieria lui Tăriceanu e goală, Copos îşi dă oamenii afară, Honda a renunţat la Formula 1, iar spre bucuria lui Turcu şi Borcea, la Mlada Boleslav, Skodei i se blochează frânele până la anul. Să nu disperăm, realitatea o fi dură, dar e şi colorată.
Colorată ca ciorapii Elenei Udrea. Pe lângă negocierile grele de sensuri, pe lângă aşa-zisele programe anticriză, ciorapii Elenei, ciorapii de protocoale, de fiţe, de adormit parlamentarii etc., mi se par cea mai vie întâmplare a sfârşitului de an. La concurenţă cu serbările luminii, doar acolo unde primăriile au avut bani de becuri. Cum să crezi în apocalipsă când ciorapii anticriză ai Elenei se asortează atât de vioi şi naţional cu pastelurile toamnei prezente şi în Parcul Moghioroş (Moghioroş fiind revoluţionarul universal de la ’48, nu contează secolul), între altele şi colegiul dnei Udrea!
Printre puţinii care au organ pentru ciorapii blondei şi pentru ruginiul frunzelor este baladistul Orban. Ludovic este singurul bărbat sincer care în curtea Cotrocenilor s-a holbat cu simţăminte alese la picioarele Elenei, aşa cum în sezonul cald se prăvălea în decolteul ei. Sensibilul ministru al infrastructurii s-a bucurat ca un greiere şi a început să susure la piculină: E o frumoasă zi de toamnă/ aşa, mă bucur că e o zi minunată.../ Şi cine ştie cât dracu o mai ţine că ne cheamă Băse înăuntru... Adânc. Concret, zâna mopului, go