Impresia puternică ce ţi-o lasă spectacolul "Viaţă şi destin" de la Maly Drama Teatr din Sankt Petersburg, jucat la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, în cadrul Festivalului "UPfest" sâmbătă şi duminică, fiind programat şi în cursul serii de astăzi, te convinge de faptul că într-o criză, precum cea care a debutat, arta adevărată nu poate fi afectată.
Poate chiar mai mult. Este cea care câştigă. Creaţia scenică a lui Lev Dodin, realizată după "Viaţă şi destin" al lui Vasili Grossman, un roman-epopee, pe care autorul l-a terminat de scris în 1960, dar interzis de poliţia politică sovietică, este un spectacol în care libertatea îşi cere drepturile. Temele cărţii izbucnesc ca nişte fascicule, obligate să arate adevărul psihologic.
Lev Dodin alege să redea, în spectacolul de 3 ore şi 30 de minute, durerea. E timp şi spaţiu, e viaţă şi simbol. Politica este păstrată ca ceva hotărâtor. Regizorul, căruia îi aparţine dramatizarea, a desenat calea omului de ştiinţă spre epoca terorii, a trădării, a nimicirii şi chiar a autonimicirii. Un decor simplu, dar gândit genial pentru a exprima repere esenţiale ale romanului de circa 1.000 de pagini. Un fileu – o plasă de volei făcută din metal gri-plumburiu – este instalată în diagonală pe scenă. E ca o graniţă a sistemului, dar şi a libertăţii. Alte câteva elemente sprijină la propriu şi la figurat această plasă. Un dulap, un birou, un pat, o cadă. Episoadele sunt uneori incluse unul în altul sau au loc în paralel: când o curte din Moscova, unde se joacă volei, înainte de începerea persecuţiilor, când gulagul, când lagărul fascist, când ştabul de lângă Stalingrad, când apartamentul profesorului Strum – personajul principal.
Metafora cărţii este totuşi scrisoarea mamei către fiu, mama care se pregăteşte de ultimul drum, fiind în lagărul morţii. Ea se desprinde periodic din tumultul timpului,
