LABORATORUL ● Piaţa Romană nr. 9 a fost locul unde am înfăptuit cele mai frumoase opere ale mele.
Aici am cunoscut-o pe Anca, tot aici s-a născut Maria, fata cea mare, aici am făcut o sumedenie de cântece, aici am înregistrat albumele Mitică Popescu, Piaţa Romană nr. 9, Risipitorul de iubire. Îmi pare rău că am vândut apartamentul, în 1997...
ÎN CANTONAMENT. De prin 1985 începusem să tot fac piese noi, unele dintre ele le imprimasem pentru a fi difuzate pe radio, aşa că material aveam. M-am întâlnit cu Doru Căplescu, i le-am cântat şi mi-a zis: "Grecule, uită că ştii să cânţi la chitară la acest album. Îţi fac eu nişte chitare cum n-ai mai auzit. Am fost destul de sceptic, dar nu prea aveam argumente în faţa lui. Eram atât de copleşit de personalitatea lui muzicală încât mă făcusem moale ca o cârpă... Doru avea nişte scule foarte noi, iar în peisajul din România veneau cu un aer foarte novator. Am înregistrat negativele tot în Romană, la mine, unde stăteam în linişte, modificam aproape zilnic câte ceva ce făcusem în ziua precedentă, pentru că nu ne mai plăcea, inventam tot felul de sunete... Acolo dormeam, acolo mâncam şi tot acolo lucram, ca într-un cantonament în care ne-am autoinstalat, până când am terminat negativele. Apoi am mers pe Strada Tomis, la studioul Electrecord, unde am tras vocile. Eu – vocea principală, iar backing-urile vocale tot eu, dar împreună cu Doru şi cu Dan Craimerman. Piaţa Romană am scris-o în timp ce eram în studio la Electrecord, tot aşa, de nevoie, pentru că mai era nevoie de o piesă ca să mă încadrez în cele patruzeci-patruzeci şi cinci de minute, câte încăpeau pe un long-play. Am apelat tot la Andrieş pentru text, rugându-l să-mi scrie o poveste despre locul în care trăiam şi lucram.
CU SONG LA REFRENE!
După ce a fost gata piesa am hotărât că ea va da titlul albumului, iar Doru a cedat
