În Franţa, alegerea lui Barack Obama a dus la reacţii îngrijorătoare. În timp ce în Statele Unite aceasta denotă o depăşire a problemei negrilor, în Franţa este interpretată ca o simplă În Franţa, alegerea lui Barack Obama a dus la reacţii îngrijorătoare. În timp ce în Statele Unite aceasta denotă o depăşire a problemei negrilor, în Franţa este interpretată ca o simplă afacere de culoare. O anchetă realizată pentru Consiliul Reprezentativ al Asociaţiilor Negrilor din Franţa ( CRAN), în 2007, evaluează ponderea lor în Hexagon la 2,5%.

Preşedintele CRAN, Patrick Lozes, ne asigură că ar fi 5 milioane de negri în Franţa, inclusiv cei din departamentele de peste mări, iar acest număr îl egalează pe cel al persoanelor de origine maghrebină. După estimările mele, numărul celor din urmă care trăiesc în metropolă, pe trei generaţii, ar fi de 3,5 milioane în 2005, echivalentul aproximativ a 6% din populaţie, ceea ce face cifra avansată de CRAN total nerealistă.

Incapacitatea de a pune la îndoială o cifră avansată de un negru referitoare la numărul de negri din Franţa spune multe despre societatea noastră şi constituie un tratament discriminatoriu complet. Dar el ţine şi de parizianismul presei naţionale. Aceasta din urmă extrapolează situaţia franceză. 60% din imigranţii din Africa subsahariană sosesc în Ile-de-France.

Consiliul Superior al Audiovizualului (CSA) a realizat recent o anchetă asupra emisiunilor televizate şi a prezenţei negrilor şi non-albilor pe ecranele noastre. Un arab este astfel clasat de CSA în rândul non-albilor, pe când în Statele Unite este clasat printre albi. Non-albii în general şi negrii în particular vor fi subreprezentaţi la televiziune: în toate programele nu apar decât 8% dintre negri.

Nu putem să stabilim subreprezentarea unei categorii particulare fără să dispunem de o referinţă naţională.