A devenit o teza larg imbratisata in randurile analistilor ca nu ne putem permite un deficit bugetar peste cel programat pentru acest an in 2009 din motive legate de vulnerabilitatile economiei romanesti, pe fondul crizei economice ce se extinde in lume. Aceasta teza poate sa para stranie la prima vedere, avand in vedere activismul bugetar initiat in numeroase state europene si in afara UE ca modalitate de a combate efectele crizei, declinul activitatii sectorului neguvernamental. Asa cum am mai remarcat denominarea multor credite in euro si alte valute, marimea deficitelor externe, criza de lichiditati pe pietele internationale (dar si pe piata interna) obliga, in Romania, la prudenta in utilizarea bugetului public ca stimulator al activitatii economice.

Dar conteaza foarte mult ce tinta de deficit bugetar ne propunem si cum o realizam. Acelasi deficit bugetar se poate atinge in conditii mult diferite de turatie a unei economii. Cand economia creste, alte circumstante fiind neschimbate, veniturile bugetului public sunt mai mari, ceea ce permite cheltuieli bugetare crescute la aceeasi stare a soldului executiei bugetare. Este o norma de buna conduita bugetara ca in perioade de crestere economica rapida bugetul public sa fie consolidat, sa realizeze deficite tot mai mici, chiar surplusuri, ca precautie pentru momente mai putin bune ale economiei. In Romania dinamica inalta de crestere economica nu a fost insotita de reduceri ale deficitului bugetar in ultimii ani; am avut cresteri ale deficitului bugetar structural (acesta din urma dand imaginea dezechilibrului bugetar in raport cu ceea ce ar fi o rata de crestere durabila a economiei).

Prin urmare, o diminuare puternica a ritmului de crestere economica in 2009 (fata de 2008) va afecta dimensiunea deficitului bugetar admitand ca proiectia bugetului are ca premisa o crestere de 5-6% a PIB-ului. Dar