„Este greu de crezut că PNL va renunţa la pretenţia de a păstra funcţia de premier. Astfel, şansele ca Alianţa D.A. să renască din propria-i cenuşă sunt tot mai mici“.

Liberalii au condiţionat intrarea la guvernare alături de PDL de păstrarea funcţiei de premier. La începutul negocierilor pentru formarea viitoarei majorităţi, pretenţia lor semăna cu o tactică de negociere. Părea că PNL-iştii ridică ştacheta foarte sus, pentru ca, în cadrul negocierilor cu PDL-iştii ce aveau să vină, să aibă de unde să scadă.

După primele runde de discuţii, liberalii au rămas pe poziţii. Lipsa lor de flexibilitate a fost un lucru anticipat de mulţi. Oamenii lui Tăriceanu au jucat în forţă, conştienţi fiind că PDL-iştii au mai multă nevoie decât ei să ajungă la guvernare. Ca să-şi întărească poziţia înainte de negocierile cu PDL, majoritatea liderilor PNL au acreditat, în public, ideea că opoziţia nu este o variantă dezastruoasă pentru partidul lor. Chiar şi baronii liberali, al căror succes în afaceri depinde de rămânerea la guvernare, mai ales pe timp de criză, au insistat ca PNL să refuze intrarea la guvernare. Unii au insistat că o alianţă de guvernare PDLPSD trebuie încurajată, deoarece liberalii s-ar putea hrăni electoral din „refacerea FSN-ului“ şi i-ar permite să se poziţioneze ca unic partid al dreptei.

După discuţiile despre formarea viitorului guvern, din acest weekend, este din ce în ce mai evident că liberalilor le este imposibil să renunţe la funcţia de premier. Pentru a accepta să intre la guvernare, liderii PNL trebuie să fie siguri că vor rămâne acolo în următorii patru ani, nu doar anul viitor, având în vedere că Traian Băsescu are nevoie de ei doar până la alegerile prezidenţiale. Pentru PNL, funcţia de prim-ministru este suprema garanţie că nu vor fi aruncaţi peste gardul Palatului Victoria, după ce actualul preşedinte va fi câş