Ganditorii, preocupati de politica si strategie, au observat, inca din antichitate, tendinta sistematica a grupurilor formate din trei participanti - fie ca este vorba de actori individuali sau colectivi - de a se regrupa in combinari de cate doi contra unul. Efortul analitic de a intelege acest fenomen fascinant a trebuit insa sa astepte nasterea sociologiei ca disciplina academica. Noua stiinta a conceptualizat si a formalizat pentru prima data problema intr-o maniera ce a permis obtinerea de generalizari atat pe cai inductive, cat si deductive. Combinarea a doi a fost denumita "coalitie", iar grupul de trei in care aceasta apare a fost denumit "triada". Asa cum spune Theodor Caplow, autorul caruia ii datoram cea mai cuprinzatoare sinteza a literaturii din acest domeniu, studiul coalitiilor manifestate in triade i-a fascinat pe sociologi nu numai datorita "preciziei si a regularitatii specifice procesului de formare a coalitiilor in circumstante foarte diverse", dar si datorita "usurintei cu care, in scopuri analitice, sisteme sociale foarte complexe pot fi reduse la forme triadice". Iar daca mai adaugam si faptul ca scopul programatic al unor astfel de analize este de a descoperi cum, "prin permutari ale coalitiilor dintr-un sistem social, puterea se poate transforma in slabiciune si slabiciunea in putere", intelegem mai bine si intensitatea acestei fascinatii.

Cititorului ii este evident ca observatiile de mai sus sunt inspirate de actuala situatie postelectorala din tara - rezultatele scrutinului electoral au simplificat spectrul partinic, punandu-ne in fata unui caz tipic de triada politica. Acest comentariu, insa, nu va radiografia explicit acest caz curent. Analiza coalitiilor in triade sta intotdeauna in umbra riscului de a fi considerata imorala, indiferent de cazul la care se aplica. Ca sa evitam suspiciunea de machiavelism ce pluteste etern asup