Scena de la o televiziune de partid, cu pretentii de obiectivitate analitica si vocalize pe masura atunci cand cineva indrazneste sa-i conteste impartialitatea, imediat ce devenise clar ca sondajele de la iesirea de la urne aveau o problema, iar alianta PSD+PC nu va castiga detasat alegerile, cum se crezuse: panel compact de sase-sapte comentatori de casa, convocati ca la unitatea de criza pentru inundatii, aliniati in pozitie de tragere; mutre sumbre; texte uzate si un pic ezitante, se bat campii in asteptarea interpretarii canonice a evenimentelor, care, evident, nu sosise inca de la forurile superioare.
Pe acest fond, este luat in direct la camera Mircea Geoana, iar analistul nr. 1 se hazardeaza cu o initiativa personala: "Deci, domnuâ Geoana, am o intrebare pentru dv., daca imi permiteti, dar va avertizez ca este una dificila". "Bine, ok", zice seful PSD. "Domnuâ Geoana, dar fiti atent, ca este incomoda rau intrebarea." "Sunt gata, domnu analist, sa raspund la toate nelamuririle care le aveti", repeta inconfundabilul Geoana. "Deci, domnuâ Geoana, sunteti cumva dispus - asa, prin absurd, punem cazul - sa cedati pozitia de premier, avand in vedere ca partidul dv. a castigat, nu-i asa, alegerile si deci ar avea tot dreptul, moralmente vorbind, sa formeze guvernul, cum se intampla in toate tarile civilizate, adica acele tari unde nu exista presedinti de factura unui Traian Basescu, care sa incalce saptamanal Constitutia?" "Nu, zice Geoana, nu cedez." "Ooo, bravo domnuâ Geoana, la mai mare", ofteaza usurat in cor grupul de comentatori independenti, "asa va vrem, sa va tineti tare, va uram mult succes la negocieri, daca ne permiteti, cu mult respect si sarutari de manusite doamnei."
In acelasi timp, la o televiziune paralela se desfasurau ultimele runde din concursul national cu premii de dat in bobi viitorul premier al Romaniei. Ideea era ca pe
