Ne place fraza clasică din basme „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“, dar căsnicia nu este o stare, ci un proces. A-ţi împărţi viaţa cu cineva este total diferit de a împărţi cu o persoană o lungă plimbare prin parc, un weekend sau o cină. Atunci când vorbim de căsătorie şi de cuplu, spun terapeuţii Mindcare, ne referim la o „relaţie intimă“, o relaţie foarte personală, care implică experienţa trăită de „noi“, nu de „mine“ şi „el/ea“. Importanţa tulburărilor de relaţie şi de interacţiune apare mai clar atunci când ne gândim la suferinţa adusă partenerului, la influenţa pe care o persoană o poate exercita asupra bunei stări psihice şi fizice a partenerului şi a celor apropiaţi. Fiecare cuplu are istoria sa, dar şi anumite faze de formare, dezvoltare, destrămare. În aceste etape, partenerii trec prin diverse crize personale care se răsfrâng asupra dinamicii de cuplu. Există câteva stadii, câteva acte într-o dramă plină de tensiuni, de fericire şi nefericire, de speranţe şi dezamăgiri, cu alte cuvinte, relaţia maritală este viaţa însăşi şi, deci, inevitabil legată de conflicte, tensiuni, crize şi neînţelegeri. Fiecare etapă de viaţă şi, prin urmare, şi de căsnicie prezintă condiţii externe şi interne la care adaptarea este dificilă. Dacă pentru unii aceste crize sunt evenimente îmbogăţitoare, pentru alţii sunt copleşitoare. Rolul terapeutului în criza de cuplu Pentru a înţelege relaţia maritală, este important să recunoaştem fiecare fază de dezvoltare, cu crizele ei tipice. Mai mult decât atât, prin aceste frământări pentru găsirea soluţiilor adecvate se menţine vie relaţia maritală. Căsnicia, sunt de părere experţii, impune curajul de a accepta creşterea reală, schimbarea şi riscarea propriei libertăţi. Cuplurile ar trebui să fie dispuse să se expună crizelor într-un mod adevărat. Crizele maritale nu sunt simptome patologice. Fenomenele patologice ale căsn