Daca as avea o fetita si ar fi clasa a IV-a nu as accepta, deocamdata, sub nici o forma sa fie vaccinata impotriva virusului HPV, responsabil de aparitia cancerului de col uterin. Sustin asta cu tarie, convinsa fiind ca atit timp cit nu stapinesc foarte bine informatiile legate de acest subiect, nimeni si nimic nu ma va convinge sa imi schimb pozitia. Probabil la fel gindesc si parintii celor peste 100.000 de eleve de clasa a IV-a, care au refuzat vaccinul, transformind intreaga campanie intr-un fiasco total. La nivel national, cam 8 din 10 parinti au refuzat categoric, motivind ca doar din inconstienta o mama sau un tata isi supune copilul unui asemenea experiment. Poate au dreptate, poate nu. Poate au procedat corect, poate nu. Dar poate cineva sa ii condamne pentru aceasta decizie? Categoric, NU. Cu atit mai putin autoritatile sau pleiada de specialisti care acum nu mai contenesc sa dea sfaturi pe la toate televiziunile sau ziarele din capitala. De ce abia acum medici de tot felul se arata atit de dezamagiti de reticenta parintilor, cind pina mai ieri tineau capul ascuns adinc in nisip, ferindu-se sa dea explicatii sau recomandari? De ce nu au vorbit inainte de demararea campaniei? De ce ies la rampa abia acum, cind este clar ce gafa s-a facut, cheltuindu-se fara fundament 23 de milioane de euro! Sau nu era foarte important cite fete vor fi vaccinate, ci doar cite doze vor fi achizitionate?!
Nu vreau sa par circotasa, sustinind aici ca nu stiu ce interese financiare au fost la mijloc, ca pretul a fost piperat si ca nici stiintific lucrurile nu sint complet clare. Nu asta intentionez. Insa, daca vrem sa fim cinstiti, recunoastem ca toata aceasta poveste s-a derulat atipic si ca toate aceste circoteli au fost, de fapt, alimentate tocmai de bilbiielile autoritatilor, de ambiguitatea informatiilor, de lipsa unei suficiente mediatizari. Ca parinte, cita incr
