Între noi a fost o flamă atât de tare şi o scânteie atât de puternică încât n-am fost în stare de nimic, pentru că am râs foarte mulţi ani. Atât de bine ne înţelegeam numai când ne uitam unul la altul. A adus de la mamaia nişte extraveral şi a zis că dacă luăm extraveral nu o să mai râdem atât.
Marius Tucă: Şi când erai la radio cu băiatul ăla, acolo, înghesuiţi amândoi în cuşeta aia, erai tot mafiotul care urmărea gloria şi banii?Teo Trandafir: Nu cred şi nici nu-mi mai aduc aminte. Şi nici nu mi se pare foarte relevant... Ba da! Mi-am adus aminte! În ’94 a venit la mine colegul Tatulici să-mi spună să fac emisiune la televizor. Emisia "zero" era pe data de 19 decembrie. Şi m-am dus la regretatul Paul Opriş – iartă-mă, patroane! – şi i-am spus că-mi dau demisia. Pentru că eu nu pot să-mi fac asta mie, eu sunt cel mai bun prieten al meu. Arăt ca porcul, arăt rău, sunt urâtă... Eram o femeie lăsată, "trust me!", arătam rău de tot, urma să descopăr şi sutienul...
Urma să descoperi sutienul? Da, dar nu la televizor! Şi-am zis că îmi dau demisia, pentru că dacă mă vede lumea la televizor aşa... La radio eram supersexy. Făcusem odată un concurs despre cum ne văd ascultătorii pe noi, iar eu eram pentru ei o pisicuţă d-asta, hot mark, cu o talie de viespe, cu un curişor interesant... Când m-am uitat la mine n-avea nici o legătură, dar în capul meu aşa era. Şi mi-am zis că, dacă apar la televizor, se duce dracu’ mitul. Nu mai pot să par aşa, ştii, că făceam din voce nişte treburi... Şi-atunci mi-am dat demisia. Iar ăia, desoperind personalitatea mea de tip mafiot probabil, mi-au spus: "Îţi dăm casă şi maşină!". Să moară mă-sa!
Şi mafiotul din tine? A zis: "It’s a deal!"... Şi-am apărut la televizor. Nu ştiu dacă ăsta a fost argumentul care m-a adus la televizor, dar...
Apropo de cum te vedeau pe tine ceilalţi, erai a
