Bucătăria cubaneză este variată, ea fiind rezultatul interacţiunii culturii europene, în special ceea spaniolă, cu acea africană, ca urmare a aducerii sclavilor de pe continentul negru, dar şi cu cea asiatică, datorată valului de imigranţi chinezi din secolul al XIX-lea. Spaniolii veniţi în Cuba au adus legume, citrice, orez şi au răspândit creşterea bovinelor. Africanii au venit şi ei cu alimente specifice, precum ignamele, o plantă exotică care produce tuberculi comestibili de dimensiuni foarte mari. Toate acestea s-au adăugat produselor deja existente precum yuca, quimbombo, cartofii dulci şi porumbul. Bucătăria cubaneză, numită şi creolă, este prin tradiţie simplă. Ingredientele de bază sunt carnea, în special cea de porc (cerdo), orezul şi fasolea neagră (congrìs), peştele (pescado), fructele de mare (marizcos), puiul şi bananele (platanos), care însoţesc aproape de fiecare dată carnea. Ajiaco, preparatul tipic cubanez Preparatul gastronomic tradiţional cubanez este „ajiaco“, un fel de supă făcută din legume, cartofi şi carne de porc, de pasăre sau de vită. Alt preparat tipic este „fufù“, un fel de piure de banane condimentat cu „mojo“ (ulei şi usturoi). Specific cubaneze sunt şi aşa-numitele „mariquitas“ sau „chicharritas“, banane fripte cu gust de cartofi prăjiţi. Alte specialităţi cubaneze sunt „criollo“, care constă în orez cu carne de pui, şi „romeritos“, care se prepară cu făină albă şi drojdie. Există şi feluri de mâncare care şi-au păstrat numele african. Cel mai bun exemplu în acest sens este „congro“, o mâncare de orez amestecat cu fasole roşie sau neagră. Cubanezii nu respectă nici una dintre regulile europene atunci când vine vorba despre servirea mesei. Micul dejun al cubanezilor constă în câteva felii de pâine îmbibate în cafea cu lapte. Cele mai importante mese ale zilei sunt prânzul şi cina. După câteva beri servite înainte, cubanezii se aşază