Tudor Leahu Cine ar fi crezut ca un roman si-ar putea dori vreodata sa-l vada pe liderul nationalei, Adrian Mutu, plangand? Ei bine, eu imi doresc sa-l vad ingenuncheat in Ghencea, cu lacrimi curgand siroaie pe obraji si smulgand cu pumnii pamantul de pe stadion.
Pritenii spun despre mine ca sunt un stelist infocat, insa acum vreau sa vorbesc ca un sustinator al unei echipe romanesti, oricare ar fi ea, intr-o competitie europeana. Fara a avea speranta ca voi fi auzit, le cer stelistilor lui Munti sa lupte pana la ultima suflare pentru blazonul echipei lor. Ei nu joaca cu securea deasupra capului. Chiar patronul lor a spus ca iesirea din competitiile europene nu ar insemna o tragedie. De aceea, cred ca acesta este momentul in care ei, stelistii, trebuie sa demonstreze ca sunt sportivi. Acesta este de fapt farmecul sportului. Sa joci pentru o singura miza: victoria! Miercuri noaptea nu asteptam de la baietii lui Munti mirajul de la Sevilia din `86. Asta este istorie, iar istoria este pentru manuale. Imi doresc ca romanii sa fie mandri de Mirel Radoi, nu de Adi Mutu. Miercuri noapte, unii dintre noi vor fi pe altar, in Ghencea, altii la o bere cu pritenii, iar cei mai multi acasa, lipiti de ecranele televizoarelor. Mi-e greu sa cred ca mai sunt oamenii care vor varsa lacrimi in cazul unui esec. Insa, sunt convins ca aproape toti ne vom bucura in cazul unei victorii. Nimic nu ne opreste sa speram ca Steaua ne va oferi o seara de vis. Nu avem nevoie de magica seara din `86, avem nevoie de fenomenala noapte din 2008. Nu avem cum sa ne mai bucuram pentru marele trofeu al Cupei Campionilor, dar putem sa ne bucuram pentru o victorie mai mica, dar la fel de frumoasa. Chiar daca pare un afront adus tricolorilor, maine noapte vreau sa-l vad pe Adrian Mutu plangand.
Tudor Leahu Cine ar fi crezut ca un roman si-ar putea dori vreodata
